Noua adresa a blogului este www.madeinmoldova.us
Desi am peste 4 ani de cand sunt in Romania, niciodata nu m-am implicat in vreun fel in viata politica romaneasca. Poate ca este un fapt rusinos, insa nu m-am putut identifica in arena politica de aici, concentrandu-ma cu predilectie asupra politicii din Moldova, pentru ca m-a “durut” inca din adolescenta. Ceea ce m-a facut sa fiu mai atenta la campania aceasta electorala a fost faptul ca mi-am depus dosarul pentru cetatenia romana. Abia atunci mi-am dat seama ca in curand (sper) voi deveni cetatean al acestei tari in care imi si duc zilele. Asadar, in urma campaniei mi-am facut si eu o idee, destul de vaga inca, despre partide si candidati.
Nu am votat, pentru ca, asa cum ziceam adineauri, nu am drept de vot, dar vreau sa-mi exprim marea indignare legata de desfasurarea alegerilor. Am tot auzit pe parcursul campaniei diverse “speculatii” cu privire la fraudarea acestora. Ma gandeam in sinea mea ca parca totusi nu-mi vine sa cred ca se fraudeaza si aici ca si la noi, in Moldova. Dar urmarind procesul de votare la TV – cozile imense la sectiile speciale, in special la Gara de Nord, interviurile cu diversi insi care venisera in grupuri de zeci de oameni din alte localitati – am ramas uimita, dar in acelasi timp nu foarte convinsa. Stim cu totii puterea de manipulare si speculare a mass-mediei.
Acum insa afirm: “Fratilor, alegerile au fost fraudate!”. Nu stiu in ce masura, insa detin informatii concrete de la oameni pe care ii cunosc si in care am incredere, care s-au ciocnit direct de “fantomele lui Base”. Acestea din urma le ofereau o anumita suma de bani, fie 30 Lei studentilor in Regie + 5 Lei daca mai aducea pe inca cineva, fie cate 50 de Lei unui cuplu, sot si sotie. Ca sa demonstreze ca au votat cu “cine trebuia”, nu era nevoie decat sa desfaci buletinul de vot cand ieseau din cabina de votare. Nu zic ca s-a fraudat doar de catre oamenii lui Basescu, astea au fost exemplele pe care mi le-au dat persoanele cu care am vorbit.
Mi-e scarba de cei care ies in fata oamenilor si mint cu vehementa, mi-e scarba de cei care au participat la aceste faradelegi si mi-e mila de cei care cred in minciunile coafate ale celor insetati de putere. Ce usor pot fi cumparati unii oameni…sa fie prostia? sa fie saracia ?
Urmeaza turul II, sa vedem acum cine fura mai bine.
imagine: macyapper.blogspot.com
Evenimentele din ultimele zile privind relatiile politice dintre Bucuresti si Chisinau, m-au dus cu gandul la “podul de flori“ din 1990. Dupa 8 ani de carmuire comunista, in primavara acestui an legaturile bilaterale cu Romania au fost aproape paralizate prin denigrarile, acuzatiile si provocarile lui Voronin si contrele lui Basescu. Acum, noua guvernare din Moldova incearca sa redefineasca si restabileasca normalitatea in relatiile moldo-romane.
Dupa cum probabil ati auzit, Guvernul de la Chisinau a aprobat ieri, 18 noiembrie, Acordul cu România privind micul trafic la frontieră, ce a fost semnat la 14 noiembrie la Bucureşti. Ce presupune acest acord? Basarabenii care locuiesc pe o raza de 50 km de granita au dreptul de a intra făra viza in Romania. Ce sa zic, foarte bine ! Problema este ca eu, sau mai corect spus parintii mei, nu stau la frontiera, deci, nu pot beneficia de pe urma acestui acord. Insa, acest fapt, alaturi de numirea unui ambasador si deschiderea de noi consulate romanesti, este un un pas important in repornirea motorului colaborarii dintre “tarile mele”.
Totusi, starea incerta in care se afla Republica Moldova, ma face sa fiu sceptica si sa-mi pun mereu intrebari, dar incerc sa-mi mentin spiritul pozitivist si sa cred ca lucrurile se vor indrepta intr-o directie buna si ca vom scapa de mizeria asa-zis comunista, ce ne-a inmlastinit si ne-a creat frustrari si suferinte. Spun “asa-zis“ pentru ca de fapt este un pseudo-comunism nascocit de Voronin & co., doar un voal, ce acopera ochii prostimii care inca mai crede in “paine de 16 copeici si salam de 2 ruble”. Tind sa cred ca generatia de dupa ’90 are alt tipar de gandire si ca vom iesi din vagauna rosie. Stiu ca gurile rele vor comenta rautacios la sperantele pe care le avem legate de relatia cu Romania. Am citit chiar azi pe un blog cu cata ura si dispret se poate pronunta un roman fata de noi, cei care “graim moldoveneste” si carora “tare ne mai place culoarea rosie”. N-o sa-mi plang de mila si ma poate acuza oricine ca am venit in Romania, ca mi-a platit statul roman o bursa, ca am “furat” un loc de munca destul de bine platit, ca o sa obtin cetatenia romana in scurt timp. Asta e procesul de migratie, natural, firesc, dar mult prea complicat pentru zeii blogosferei romanesti, care nu pot sa scrie un post fara minim 5 injuraturi.
Imagine: Strangerinm's Weblog
Dupa ce am publicat articolul despre Moldova, am dat o “tura” pe la unimedia si ce sa vad? Declaratii dintr-o conferita de presa, organizata de presedintele PCRM, Vladimir Voronin in data de 12 noiembrie. Filmuletul m-a facut sa scap de incertitudinea care ma incerca atunci cand scriam post-ul anterior cu privire la Marian Lupu. Dar nu asta este ceea ce m-a “frapat”…ci limbajul jalnic al unui fost demnitar de stat.
Ascultati si va minunati:
E trist, dar adevarat… Anul 2009 a fost pentru Moldova marcat de evenimente ce au bulversat intreaga scena politica si sociala, nu mai vorbesc de cea economica, care a fost si este la pamant. Totul incepea acum 7 luni, cand traiam cu sufletul la gura realitatea unor confruntari violente de-a dreptul socante, ce au avut loc in Piata Marii Adunari Nationale, manifestare a frustrarilor acumulate in timp, dar mai ales a unor jocuri politice triviale ale comunistilor. Surprinzator, parca s-a reusit aprinderea « luminitei de la capatul tunelului» pentru cei ce se simt romani si la alegerile repetate comunistii au fost invinsi cu foarte putine mandate in plus de catre opozitia coalizata. Si totusi jocul continua cu o latenta enervanta, lucrurile fiind si pana in acest moment ambigue. Lumea este confuza si totul pare sa nu mai aiba o solutie concreta. Am ajuns in noiembrie si tot nu avem un sef de stat numit, nu avem definita o directie in care ne indreptam si devine din ce in ce mai greu pentru “Alianta pentru Integrarea Europeana” sa tina in maini o situatie atat de vulnerabila in care se afla Moldova. Pe langa toate acestea mai e si criza financiara care apasa iar statul nu mai reuseste sa obtina imprumuturi externe, care acum probabil reprezinta singura gura de oxigen, autoritatile fiind nevoite sa “taie” cate putin din ce poate si trezindu-se cu revolta segmentului de populatie aflat inca sub poala comunista. Era de asteptat ca nu se va reusi alegerea presedintelui nici acum, pe 10 noiembrie si totusi ma intreb cat va mai tine acest “circ” politic. Este clar, cineva ar trebui sa tradeze, altfel nu avem nicio sansa sa iesim din aceasta nebuloasa.
Urmeaza alegerile repetate, inca nu s-a stabilit o data exacta. Sincer, nu sunt prea optimista ca Presedintele va fi ales, dar sunt tare curioasa sa vad ce se va mai intampla. Ajungem oare la din nou la alegeri parlamentare? Si daca da, ce ne mai asteapta de aceasta data?
Mi se pare foarte interesanta preocuparea Rusiei fata de Marian Lupu, dorit de catre alianta ca presedinte. Din momentul in care a iesit din Partidul Comunist l-am privit oarecum cu neincredere, apoi incepusem sa vad ca isi pastreaza ferm pozitia de partea opozitiei si acum… revin la acea incertitudine: sa fie oare “copilul lui Voronin” ? Si totusi la alegerile de saptamana aceasta comunistii au parasit in mod demonstrativ sala. Daca era Lupu “omul” lor, atunci avea si cele 8 voturi de care avea nevoie. Deci, poate suspiciunea mea este neintemeiata.
Nu ne ramane decat sa asteptam si sa speram…
…stand 3 ore la coada? Si nu la o oarecare coada, ci la ghiseele Autoritatii Romane pentru Straini, pentru a-mi depune actele pentru permisul de sedere in Romania. Acum m-am convins ca acolo este locul in care poti sa vezi oameni diferiti nu doar dupa etnie, nationalitate, culoare, dar si dupa comportament. Fiind nevoita sa stau cateva ore bune sa-mi vina randul, am avut ocazia sa observ cat de nesimtiti pot fi unii.
Am vazut oameni din mai multe tari. Unii foarte draguti, mi-au cerut ajutorul pentru a le traduce ceva din engleza in romana pentru a le usura comunicarea cu doamnele de la ghiseu. Altii insa…fara pic de bun simt. Auzisem din experientele altor persoane care au tot stat pe la cozi, in acelasi scop, ca cei mai “speciali” sunt chinezii. Asta am sesizat si eu azi cat am stat la Autoritate. Fara sa cunoasca macar cateva vorbe in romana, sa nu mai vorbim de scris, un grup de chinezi au trecut cu tupeu in fata tuturor, si-au aranjat frumos actele in fata ghiseului si si-au rezolvat “cuminti” problema. Nu le-am putut replica nimic pentru ca nu intelegeau romaneste.
Si uite asa a ajuns societatea in care traim: uitam sa pretuim omenia…
Mergand astazi prin magazinele din Bucuresti la cumparaturi, am fost surprinsa sa vad pe rafturile din magazinul “Auchan“, din zona Titan, produse de la “Franzeluta“. “Franzeluta” este o intreprindere cu experienta de peste 50 de ani in industria de panificatie, cu traditii stabilite, cu reputatie impunatoare, Republica Moldova,care are cea mai mare diversitate de paine, biscuiti si torturi de cea mai buna calitate. Este foarte placut sa poti sa te alinti cu produse atat de gustoase de acasa, sa poti sa simti placerea casei, chiar si atunci cand esti departe de ea. 
La fel de placut surpinsa am ramas atunci, cand am vazut aproape de facultatea mea, Facultatea de Sociologie Asistenta Sociala, mai exact langa Teatrul Bulandra, un magazin “Bucuria“. “Bucuria” este fabrica de cofetarie numarul 1 din Republica Moldova. Cele mai bune dulciuri le gasesti acolo. “Bucuria” este cea mai mare bucurie a moldovenilor care sunt aici in Romania. 
E foarte placut sa vezi lucruri din Moldova aici, te face sa te simti mai aproape sufleteste de casa. Atunci cand savurezi din dulcirile de la ”Bucuria” te face sa iti aduci aminte de minunatele clipe de acasa.
Atunci cand esti departe de casa, toate lucrile de acolo pe care le vezi aici, iti aduce un pic de bucurie in suflet:)
