Limba moldoveneasca (romana)

Asa ar putea fi numita limba oficiala in Constitutia Republicii Moldova, la sugestia lui Marian Lupu – o variantă prielnică…

Dupa 20 de ani de la asa-numita “Renastere”, ne confruntam cu acceasi problema ce tine de identitatea noastra si anume: ce limba vorbim? O fi romana, o fi moldoveneasca? Imi amintesc de discutiile interminabile si contradictorii pe care le purtam in liceu cu unii dintre colegii mei, care sustineau sus si tare ca ei vorbesc moldoveneste pentru ca “traiesc” in Moldova. Si atunci ii intrebam si eu la randul meu: canadienii vorbesc canadiana? americanii vorbesc americana? cei din Bahamas vorbesc bahameza? si tot asa… Unii vin cu diverse afirmatii tampite, lipsite de orice argumente si aducand acuzatii stupide la adresa României si a romanilor: ca “si-au batut joc de noi in perioada ’18-’40″, “isi vind sufletul unde le e mai bine, ca asa sunt romanii la suflet, ca niste paraziti, se lipesc unde le e mai bine si cu cine e mai puternic “. Hai frate, imi vine sa vomit!

Uitam cu desavarsire sa INVATAM istorie, sa stim si noi de unde provenim – de la maimuta, de la daci, de la turci, de la rusi???

Problema limbii oficiale a redevenit un subiect de discutie la nivel de guvern, ceea ce mi-a si atras atentia. Astfel, Marian Lupu raspunde la intrebarea ce limba vorbeste in felul urmator: “Din punct de vedere stiintific, vorbesc limba română, din punct de vedere politic – limba moldovenească!”. Mda…un rapsuns foarte ambiguu, dar totodata cred ca ascunde un mesaj subliminal puternic, pentru a-si atinge un anumit scop. Cred ca Preşedintele Partidului Democrat din Moldova adopta acest stil diplomatic, daca pot sa-l numesc asa, pentru a nu lovi acea parte “sesnsibila” a electoratului său care nu este tocmai pro coalitie pentru democratie si alte chestii pe care le promite noua putere. Si uite asa se ajunge iar la pozitii contradictorii in cadrul Aliantei. Lupu mai spune ca o schimbare a limbii oficiale trebuie agreata si de marea majoritate a populatiei, insa aici avem o mare problema. Desi au trecut 20 de ani de la caderea “sovietismului”, cetatenii inca nu se pot identifica din punct de vedere cultural si istoric, ne aflam in aceeasi nebuloasa. E o problema ce tine doar de socializarea primara a individului, insa nici familia si nici scoala se pare ca nu au reusit sa educe identitatea nationala si de limba, sau poate e prea putin cand zic 20 de ani…